www.vivifabrizia.it

cultura e società

di

Fabriziosità e dintorni

“Littera a 'Mbertu Primu”

 

di Mastro Bruno Pelaggi

Di supa ‘a sta muntagna

Ti jèttu na gridata:

sièntila sta chiamata

ed èja priestu.

Non mi fari mu riestu

Futtutu di lu tuttu,

ca non sai quant'è bruttu

l'aspittari.

Né arrobba né dinari

Truovi alla casa mia,

perciò ricurru a tia,

si vue mu sienti.

‘Sti pianti e ‘sti lamnienti,

‘sti vuci e ‘sti suspiri

Tòccali, si non cridi

Culli mani.

Vidi cuom'è la fami,

ca pure mi cridi a mmia,

e vidi s'è bugia

quantu ti dicu.

Si tu si vieru amicu

di li sudditi tue,

opira giustu; e pue

dorma squitatu.

Si vue mu si aduratu

Di tutti l'Italiani, spàrtandi lu pani

e sienti a mia;

ch'è truoppa a tirannia

pi nnui, povar'aggenti:

a cu' tuttu a cu' nenti

non è ggiustu.

Duna a cu' vue l'arrustu,

lu miègghjiu e lu cchiù grossu;

a nui dunandi n'uosso,

cuomu cani.

Sempi lavuru e pani

Circàu lu calabrisi,

ma tu ti sciali di risi

e cugghjiunìji.

Apira l'uocchi e vvidi;

jètta nu sguardu ‘ntuornu;

vidi ca ma fa juòrnu

e sempi è scuru.

Menta carchi lavuru

Mu ‘nd'abbuscamu pani,

ca la morti di fami

è troppu cruda!

 

 

 

‘Taliani culla cuda

‘ndi carculàsti a nnui;

ma tu si duru cchiù

di nu macignu!

Mo' chi cazzu mi ‘mpignu

Mu pagu la fundaria,

si la casa mia para

‘nu spitali?

‘Nu liettu e ‘nu rinali,

‘na seggia e ‘nu vrascieri:

Quandu veni l'ascieri

Pigghjia cazzi!

E' miegghjiu mu ‘nd'ammazzi

Ch'è megghjiu mu murimu!

Chi cazzu lu vulimu

‘stu campari?

Quandu pi fatigari

Bussamu ad ogni porta

E no' ‘ndi duna scorta

Nuddu cani?

Basta! <<Simu ‘Taliani>>,

gridamma lu Sissanta;

e mo avogghjia mu canta

la cicala!

La fami culla pala

Si pigghjia e culla zappa;

cu pota si la scappa

a Novajorca,

a nu'atri ‘ndi tocca

suffriri a mussu chiusu e quaci allu pirtusu

dillu culu!

Vidi ca non su sulu

Ch icantu ‘sta canzuni,

ma parecchi miliuni

d'Italiani.

Gridamu pilla fami,

miseria e povirtà

diciendu: << Maistà, pani e lavuru!>>-.

Si parru cu ‘nu muru

Forsi rispundiria,

ma ca parru cu ttia

perdu lu tiempu!

Du' vuoti ‘stu lamientu

A ttia ti lu mandai;

non ti dignasti mau

mu mi rispundi?

 

 

 

Picchiì hai mu li nascundi

Li gridi calabrisi?

Non pagamu li spisi

‘guali a tutti?

Ma tu ti ‘ndi strafutti;

li deoutati cchiui:

duvi ‘ncappamma nui

pover'aggenti!

Non spirari cchiù nenti,

Calabria sbinturata:

tu si dimienticata

pi nu tiernu

di Dio, di lu Goviernu

e di lu Ministeru;

pi ‘na cruci e ‘nu zeru

si stimata;

e sulu si chiamata

alli suoliti passi:

mu paghi ‘mpuosti e tassi

e nnenti cchiùi

Jio mo' parru cu vvui,

ministri e deputati;

chi cazzu priedicati

<< Pro Calabria>>?

E mmai si vida l'arva,

sempi simu allu scuru;

non truvamu lavuru

pi nu juòrnu!

Ggia non aviti scuornu

Sempi mu pruominititi;

e mai nenti faciti

mu campamu.

E tu, nuostru Suvranu,

mancu ‘nci dici nenti?

Non ‘nvidi ca ‘sta ggenti

Ndi castìja?

Sempi ‘ndi cugghjiunìja

A tutti ‘sti paisi:

ca sgràvanu il spisi

e fannu strati;

e ‘mbeci cchiù gravati

li spisi e strati nenti

e nnui, pover'aggenti,

li cridimu…

E ppue quandu vidimu

Smurzata la lanterna,

cu na recummaterna

addio Calabria!