“Littera a 'Mbertu Primu”
di Mastro Bruno Pelaggi
Di supa ‘a sta muntagna Ti jèttu na gridata: sièntila sta chiamata ed èja priestu. Non mi fari mu riestu Futtutu di lu tuttu, ca non sai quant'è bruttu l'aspittari. Né arrobba né dinari Truovi alla casa mia, perciò ricurru a tia, si vue mu sienti. ‘Sti pianti e ‘sti lamnienti, ‘sti vuci e ‘sti suspiri Tòccali, si non cridi Culli mani. Vidi cuom'è la fami, ca pure mi cridi a mmia, e vidi s'è bugia quantu ti dicu. Si tu si vieru amicu di li sudditi tue, opira giustu; e pue dorma squitatu. Si vue mu si aduratu Di tutti l'Italiani, spàrtandi lu pani e sienti a mia; ch'è truoppa a tirannia pi nnui, povar'aggenti: a cu' tuttu a cu' nenti non è ggiustu. Duna a cu' vue l'arrustu, lu miègghjiu e lu cchiù grossu; a nui dunandi n'uosso, cuomu cani. Sempi lavuru e pani Circàu lu calabrisi, ma tu ti sciali di risi e cugghjiunìji. Apira l'uocchi e vvidi; jètta nu sguardu ‘ntuornu; vidi ca ma fa juòrnu e sempi è scuru. Menta carchi lavuru Mu ‘nd'abbuscamu pani, ca la morti di fami è troppu cruda!
|
‘Taliani culla cuda ‘ndi carculàsti a nnui; ma tu si duru cchiù di nu macignu! Mo' chi cazzu mi ‘mpignu Mu pagu la fundaria, si la casa mia para ‘nu spitali? ‘Nu liettu e ‘nu rinali, ‘na seggia e ‘nu vrascieri: Quandu veni l'ascieri Pigghjia cazzi! E' miegghjiu mu ‘nd'ammazzi Ch'è megghjiu mu murimu! Chi cazzu lu vulimu ‘stu campari? Quandu pi fatigari Bussamu ad ogni porta E no' ‘ndi duna scorta Nuddu cani? Basta! <<Simu ‘Taliani>>, gridamma lu Sissanta; e mo avogghjia mu canta la cicala! La fami culla pala Si pigghjia e culla zappa; cu pota si la scappa a Novajorca, a nu'atri ‘ndi tocca suffriri a mussu chiusu e quaci allu pirtusu dillu culu! Vidi ca non su sulu Ch icantu ‘sta canzuni, ma parecchi miliuni d'Italiani. Gridamu pilla fami, miseria e povirtà diciendu: << Maistà, pani e lavuru!>>-. Si parru cu ‘nu muru Forsi rispundiria, ma ca parru cu ttia perdu lu tiempu! Du' vuoti ‘stu lamientu A ttia ti lu mandai; non ti dignasti mau mu mi rispundi?
|
Picchiì hai mu li nascundi Li gridi calabrisi? Non pagamu li spisi ‘guali a tutti? Ma tu ti ‘ndi strafutti; li deoutati cchiui: duvi ‘ncappamma nui pover'aggenti! Non spirari cchiù nenti, Calabria sbinturata: tu si dimienticata pi nu tiernu di Dio, di lu Goviernu e di lu Ministeru; pi ‘na cruci e ‘nu zeru si stimata; e sulu si chiamata alli suoliti passi: mu paghi ‘mpuosti e tassi e nnenti cchiùi Jio mo' parru cu vvui, ministri e deputati; chi cazzu priedicati << Pro Calabria>>? E mmai si vida l'arva, sempi simu allu scuru;non truvamu lavuru pi nu juòrnu! Ggia non aviti scuornu Sempi mu pruominititi; e mai nenti faciti mu campamu. E tu, nuostru Suvranu, mancu ‘nci dici nenti? Non ‘nvidi ca ‘sta ggenti Ndi castìja? Sempi ‘ndi cugghjiunìja A tutti ‘sti paisi: ca sgràvanu il spisi e fannu strati; e ‘mbeci cchiù gravati li spisi e strati nenti e nnui, pover'aggenti, li cridimu… E ppue quandu vidimu Smurzata la lanterna, cu na recummaterna addio Calabria! |
---|